Crossover susţine performanţa olimpicilor români la informatică şi investeşte în viitoarele talentele de top din domeniul programării.


Generaţia noastră se plictiseşte repede dacă nu are parte de o diversitate de provocări profesionale

Răzvan Horhat, elev în clasa a XI-a a Liceului Teoretic 'Avram Iancu' din Cluj-Napoca, a obţinut medalia de bronz la Olimpiada Naţională de Informatică desfăşurată în perioada 20-25 aprilie 2017 la Braşov. 

Era pasionat de matematică încă de mic, iar apoi, în clasa a IX-a, a descoperit şi informatica şi a simţit că o să-i placă. 

"Participarea mea la cercul de informatică din liceu şi pregătirea specială pentru olimpiadă au fost alegerile mele pentru a putea să învăţ mai mult decât la clasă, unde totul era prea abstract, o serie de scheme desenate pe tablă." 

Pe viitor se vede lucrând în sectorul IT, într-o poziţie de înaltă specializare.

"M-am regăsit în algoritmică, iar sectorul IT mi se pare atrăgător pentru că îţi dă posibilitatea să faci o schimbare în lume, începând chiar cu tine, apoi pe plan local şi, de ce nu, chiar global. Sunt fascinat de dezvoltarea software, dar nu mă văd doar un simplu programator-butonator. Am văzut efectiv cum se lucrează într-o firmă participând la programele 'Descoperă-ţi pasiunea în IT' şi 'IT Brainiacs'. Programul de mentorat prin dezvoltarea de aplicaţii şi prezentarea de proiecte mi-a deschis perspectiva asupra unor poziţii şi roluri mai avansate, cum ar fi cel de manager de proiect sau de arhitect software. Mă atrag rolurile tehnice specializate în care poţi să ai o viziune de ansamblu asupra unui produs, fără a fi însă nevoit să ai o abordare antreprenorială, în care nu este suficient doar să ai creativitate, ci trebuie să îţi asumi şi riscuri." 

Ce fel de schimbare vrea să aducă Răzvan în lume? 

"Prefer să lucrez, să îmi asociez numele şi să îmi aduc contribuţia la dezvoltarea unei aplicaţii scalabile care să fie apoi folosită de milioane de utilizatori. De exemplu, i-am văzut pe cei de la Arobs Transilvania care lucrau la un soft pentru industria auto care este utilizat la comanda farurilor maşinilor Porsche. Să ştiu că am contribuit ca programator la un asemenea software pentru automobile pe care apoi să le văd circulând pe stradă mi se pare super tare. Faptul că am ajutat, chiar am contribuit personal la aplicaţii pe Android şi aplicaţii web m-a făcut să înţeleg mult mai bine cum este munca din spatele succesului unei aplicaţii globale."

Lui Răzvan i-ar plăcea să ajungă departe, la un nivel foarte înalt, dar parcă ar rămâne şi la Cluj ca să facă facultatea.

"Mă visez fie la Oxford sau Cambridge, fie la Facultatea de Informatică şi Matematică a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj. Universităţile româneşti sunt bine cotate pe plan internaţional şi dacă aş pleca să studiez în străinătate, aş face-o doar pentru a ajunge la cele mai bine cotate universităţi din lume. Este o alegere dificilă, o decizie grea, pentru că trebuie să pun în balanţă timpul petrecut departe de casă, banii ce ar trebui investiţi şi de care nu dispun, dar şi câştigul suplimentar ce ar putea fi adus în viitor de oportunităţile pe care ţi le deschide în faţă absolvirea unei asemenea universităţi. Poate că ar fi mai bine stau liniştit acasă, la Cluj. Iubesc mult oraşul acesta şi aş vrea cumva să aduc o schimbare pornind de aici, de pe plan local, fără a fi nevoit să mă despart de familie şi de prieteni. De doi ani fac drumul cu autobuzul din cartierul meu până în centru şi mă uit în fiecare zi la minunatele clădiri istorice. Cunosc deja totul din cap, mă plimb mult pe străzile vechi din centru, iar viaţa, pulsând de evenimente culturale şi festivaluri, precum şi părerile şi impresiile bune pe care le citesc online despre Cluj m-au influenţat pozitiv."

Răzvan oscilează încă între ideea de angajat corporate, freelancer remote sau antreprenor în IT. 

"Am văzut cu ochii mei mediul de lucru din Fortech, Bitdefender şi Evozon şi am remarcat accentul pus pe ideea de a fi productiv, care presupune facilităţi pentru angajaţi, inclusiv sala de jocuri şi relaxare unde poţi juca tenis de masă sau biliard. Cât despre antreprenoriat, mi se pare interesant echilibrul dinamic dintre eşecuri şi riscuri şi răsplata ridicată pentru originalitate şi succes. Nu am avut exemple de antreprenori în familie, dar am multe modele în jur de la care aş putea învăţa cum să lansez o idee de aplicaţie. Dacă aş lucra de acasă, mi-e teamă că aş deveni prea comod, însă mi se par interesante spaţiile de co-working, proiectele scurte cu deadline-uri strânse pentru care trebuie să te ţină bateriile, precum şi abordările de tip Agile şi Scrum, mai eficiente decât project management-ul obişnuit." 

Pentru el e importantă schimbarea, să nu rămână blocat în rutină. 

"Nu vreau să mă plictisesc 15 ani lucrând pe acelaşi tip de proiect şi cu acelaşi tip de tehnologie. Generaţia noastră se plictiseşte repede dacă nu are parte de o diversitate de provocări profesionale. Fugim de monotonie. Mediul de lucru contează să fie dinamic, să poţi socializa cu colegii, să poţi alege între o diversitate de proiecte. Interacţiunile în echipă mi se par esenţiale, iar schimburile internaţionale de experienţă şi delegaţiile îţi permit să vezi lumea şi să înveţi tehnologii noi. Pentru tineri este esenţial să călătorească şi să descopere noutatea. Chiar şi cei mai comozi dintre noi vor să facă mulţi bani, deci se vor strădui să dea randament şi să fie productivi."

Statisticile privind rata de analfabetism funcţional la tinerii români i se par surprinzătoare. În cercul de tineri în care se învârte el nu prea întâlneşte asemenea cazuri.

"S-ar putea să fiu subiectiv, dar mie mi se pare că se cam exagerează, pentru senzaţionalul subiectului. Poate că, fiind elev la un liceu de elită, nu mă confrunt cu acest fenomen. Dar şi noi ne dăm interesul mai mult pentru anumite materii, iar la celelalte facem cumva să trecem şi chiar să luăm note mari. Diferenţele mari dintre notele din timpul liceului şi cele de la bacalaureat nu mi le explic decât prin dezinteresul real al elevilor faţă de învăţare. Nu au un scop precis, nu ştiu ce vor de la viaţă şi de la ei şi de aceea se plictisesc repede. Se alege praful de ei şi îşi pierd potenţialul pentru că nu au avut parte de mentori adevăraţi, care să-i ajute să-şi direcţioneze viaţa spre un scop mai înalt."

Cel mai probabil, Răzvan se vede lucrând în Cluj, dar dacă va fi să emigreze, va pleca departe pentru că oraşul visurilor sale este New York-ul. 

Entuziasmul lui Răzvan Horhat mi s-a părut molipsitor. A fost un dialog reconfortant. M-a impresionat prin pasiunea cu care vorbea liber despre ceea ce îi place şi despre viitor. Şi-a expus ideile cu multă dezinvoltură, iar curiozitatea lui despre diversele modele de business şi deschiderea spre experimentare îl face un candidat potenţial la titlul de talent de top în IT în viitorul apropiat. 

"Mulţumesc sincer Crossover pentru premiul acordat. Sunt impresionat de faptul că există companii care înţeleg că performanţa trebuie apreciată şi efortul de învăţare depus de olimpici trebuie răsplătit, inclusiv material. Cred că nu suntem evidenţiaţi suficient şi unii elevi şi-ar putea pierde potenţialul dacă vor vedea că a fi olimpic nu este o sursă suficientă de diferenţiere. Puterea exemplului contează mult. Dacă voi putea să ofer înapoi societăţii ceea ce s-a investit până acum în mine nu voi ezita să o fac şi să îi sprijin, la rândul meu, pe tinerii performanţi care vor să înveţe în plus."

Crossover susţine performanţa olimpicilor români la informatică şi investeşte în viitoarele talentele de top din domeniul programării. 

Voi alege un angajator care oferă o atmosferă relaxată şi are o politică de recrutare transparentă şi clară

Gabriel Bacoţiu, elev în clasa a XII-a a Liceului Teoretic 'Avram Iancu' din Cluj-Napoca a obţinut medalia de argint la Olimpiada Naţională de Informatică desfăşurată în perioada 20-25 aprilie 2017 la Braşov. 

Îi place informatica pentru că este o ştiinţă exactă...

"Apreciez existenţa regulilor, importanţa strategiei în abordarea oricărei probleme de algoritmică, faptul că ai întotdeauna un drum bine stabilit şi trasat clar în faţă atunci când cauţi o soluţie. Faţă de celelalte ştiinţe exacte, informatica are în plus o mai mare aplicabilitate practică." 

... şi de viitor, mai ales dacă îţi alegi inspirat specializarea îngustă pe care vrei să o aprofundezi. 

"Azi cererea de specialişti în informatică e mare pe piaţa muncii, dar ştiu totuşi că e mult de lucru pentru a ajunge în vârf şi că trebuie să faci nişte alegeri înţelepte de specializare în acest domeniu atât de vast al ştiinţei." 

Momentan îl atrag inteligenţa artificială şi reţelele neurale. Gabriel nu crede, totuşi, că roboţii vor scrie prea curând cod în locul oamenilor. 

"Ar trebui mai întâi să se reuşească îmbinarea perfectă între inteligenţa artificială şi biologie. Un programator talentat nu poate fi doar o maşinărie rece, ci trebuie să aibă viaţă în el ca să poată gândi creativ, la fel ca oamenii." 

Alegerea lui este să urmeze studiile universitare tot la Cluj, la Universitatea Babeş-Bolyai. 

"Mulţi olimpici şi prieteni de-ai mei au mers şi merg acolo. M-a fermecat şi ideea centrului eMag de consultaţii şi pregătire de performanţă în matematică şi informatică care ne-a fost de mare ajutor la pregătirea pentru olimpiadă. Fundaţia eMag, în parteneriat cu Universitatea Babeş-Bolyai, a creat un program prin care studenţii valoroşi ai Facultăţii de Matematică şi Informatică se implică în week-end pentru a da o mână de ajutor în pregătirea elevilor olimpici de liceu. Mi-ar plăcea ca în viitor să predau şi eu voluntar în cadrul acestui centru, să devin mentor pentru alţi elevi ca mine şi să îmi împart cunoştinţele cu ei. " 

Vede în Cluj un centru universitar atractiv prin diversitatea ofertelor sale de carieră datorită experţilor numeroşi şi companiilor specializate pe diverse componente ale industriei IT unde, ca tânăr absolvent, îţi poţi pune în aplicare cunoştinţele. 

"M-au fascinat birourile moderne ale companiilor IT din Cluj pe care le-am vizitat şi unde am remarcat zonele de entertainment, relaxare şi socializare. De exemplu, participând la programul de educaţie practică şi mentorat 'Descoperă-ţi pasiunea în IT' propus de Fortech am văzut că nu sunt concentraţi exclusiv pe muncă, iar atmosfera relaxată este propice creativităţii şi inovării."

Gabriel nu e momentan pasionat de management şi antreprenoriat. 

"Mă văd mai mult ca membru valoros al unei echipe de programatori şi mai puţin în calitate de lider sau manager de proiect." 

Vrea să rămână în ţară deoarece familia şi prietenii lui sunt aici şi înseamnă mult pentru el.

"Se poate lucra şi câştiga bine în IT şi în România. Important pentru mine este ca viitorul meu angajator să pună accentul pe transparenţă în ofertele sale de recrutare. Să spună lucrurilor pe nume, cu multă claritate privind cerinţele şi condiţiile oferite şi cu cât mai puţină birocraţie care pune piedici dezvoltării personale şi profesionale creative."

L-am întrebat ce crede despre cauzele incidenţei ridicate a analfabetismului funcţional la absolvenţii de liceu români din ziua de astăzi. 

"Majoritatea elevilor români ajung să termine liceul fără a şti să gândească şi să acţioneze atunci când sunt puşi în faţa unei situaţii inedite. Ştiu doar să reproducă fidel reacţii la situaţiile ce le-au fost predate în şcoală. Se blochează atunci când se confruntă cu ceva nou din cauza felului cum e structurată materia. Suntem bombardaţi cu multă informaţie structurată non-flexibil şi restrictiv, iar trunchiul comun e mult prea stufos şi dezvoltat pentru anumite specializări. Simţi că nu vei folosi niciodată în viaţă o bună parte din ceea ce ţi se predă la şcoală." 

Vreau să experimentez multe lucruri diferite pentru a putea alege apoi în cunoştinţă de cauză direcţia viitoare de carieră ce mi se potriveşte

Vlad Mihai Rochian, absolvent al promoţiei 2017 a Liceului Teoretic "Grigore Moisil" din Timişoara, a obţinut premiul al III-lea şi medalia de aur la Olimpiada Naţională de Informatică de la Braşov, calificându-se astfel în lotul lărgit de selecţie a echipei României care va participa la Olimpiada Internaţională de Informatică.

Vlad nu îşi poate forma o imagine exactă a ceea ce va fi în industrie şi economie peste câţiva ani. De aceea, a pune o temelie bună în prezent pentru acest viitor imprevizibil printr-o pregătire de bază teoretică şi acumularea unei experienţe practice cât mai diversificate devine mai important acum decât a proiecta un viitor incert şi incontrolabil.

"Tehnologia evoluează rapid şi imprevizibil. Procesul de automatizare a joburilor şi de înlocuire cu inteligenţa artificială a oamenilor în activităţile de rutină este în plină desfăşurare. Gândirea şi creativitatea umană vor rămâne însă esenţiale pentru soluţiile out of the box. Pentru mine e mai important să mă concentrez pe o educaţie şi pregătire cât mai temeinică. În viitor vor conta mai puţin skills-urile tehnice acumulate, cât capacitatea de învăţare şi adaptare continuă la un context în schimbare pe care ţi-ai format-o şi cultivat-o."

Modelul familial a contat în opţiunea lui Vlad pentru informatică.

"Părinţii mei lucrează amândoi în domeniul IT. Pe lângă exemplul văzut în familie, şi mie mi-a plăcut de mic matematica. Informatica este o ştiinţă aplicată. Poţi crea ceva vizibil şi concret, iar satisfacţia asociată dezvoltării până la capăt a unui produs semnificativ este una deosebită. Mie îmi place să duc lucrurile la bun sfârşit, să obţin un rezultat măsurabil. Sunt competitiv şi mă atrage la informatică existenţa unor criterii obiective şi măsurabile prin care mă pot poziţiona competitiv în clasamentul profesiei. Imaginaţia şi creaţia subiectivă asociată domeniilor umaniste este mai puţin adecvată unei competiţii obiective de tipul olimpiadelor."

Vlad nu este totalmente de acord cu mentalitatea dominantă conform căreia în străinătate e mai bine atât pentru pregătirea universitară, cât şi pentru cariera unui tânăr. El consideră că în domeniul informaticii se supraestimează relevanţa numelui de pe diplomă. De fapt, nu acesta defineşte valoarea unui absolvent, mai importantă fiind dobândirea unor competenţe, unor experienţe practice, ceea ce poate avea loc la fel de bine la facultăţile bune din zonă, dacă tinerii pun suflet în ceea ce fac.

"Când îi pun să argumenteze pe cei cu care interacţionez şi care au această mentalitate, nu ştiu să îmi spună de ce afirmă cu tărie ceea ce afirmă. Spun doar că aşa se vorbeşte. Am învăţat la cercul de debate din liceu - la care am participat cu plăcere deoarece dezvoltă social skill-uri şi te pune în contact cu oameni inteligenţi din alte domenii profesionale - că acesta nu este un mod raţional de argumentare. Eu am ales universitatea pe care o voi urma în funcţie de posibilităţile de dezvoltare personală şi profesională pe care mi le oferă. Felul cum voi profita eu de aceste posibilităţi depinde până la urmă doar de mine. Am studiat atent programa universitară, am stat de vorbă cu studenţi şi absolvenţi din acel domeniu, am cerut păreri avizate şi m-am uitat unde au ajuns şi ce au reuşit să facă în viaţă aceşti absolvenţi. Astfel, am ales să urmez Facultatea de Matematică şi Informatică a Universităţii de Vest din Timişoara. Selecţia studenţilor nu e la fel de dură ca la universităţile de afară, dar profesorii sunt buni, se face şcoală, iar rezultatele absolvenţilor îmi arată că voi avea oportunitatea de a mă dezvolta acolo. Mă atrage mai mult software-ul pur decât ingineria care se învaţă la Politehnică."

Sistemul de învăţământ din România este învechit şi pune prea mult accentul pe memorarea mecanică, iar aceasta este una dintre explicaţiile posibile ale ratei ridicate a analfabetismului funcţional în rândul tinerei generaţii, consideră Vlad.

"Testele standardizate permit prea puţin o evaluare personalizată a cunoştinţelor şi abilităţilor, iar materia este exagerat de încărcată în liceu. Sunt prea multe discipline studiate, iar cunoştinţele sunt prezentate superficial. Deşi am avut profesori foarte buni la liceu, cantitatea imensă de noţiuni teoretice cu care am intrat în contact într-un timp scurt nu ne-a permis să le aprofundăm şi internalizăm pe toate. Acum facem la liceu şi materia ce se preda înainte în primii ani de facultate. Nu se pun baze esenţiale, ci intrăm direct şi brusc în ape adânci fără a fi pregătiţi decât pentru un contact superficial cu conţinuturile. Depinde mult de fiecare profesor felul cum ştie să facă atractivă materia pe care o predă. Şcoala românească nu ne învaţă cum să învăţăm. Deşi erau limitaţi de programa încărcată şi de ritmul alert de predare, cei mai buni profesori de ştiinţe exacte au pus accentul pe experimente făcute pe bune, iar tocmai această parte experimentală a fost cea mai atractivă pentru mine."

La sfârşitul clasei de XI-a, Vlad a avut parte de primul său internship, la un start-up din Bucureşti, CS Academy, unde s-a ocupat de web development atât pe partea de front-end, cât şi pe cea de back-end.

"Am dezvoltat şi conţinut pentru acest website de concursuri online de informatică, elaborând content educativ centrat pe probleme de algoritmică ce au presupus un research pentru găsirea soluţiilor unor probleme pe care nu le-am mai întâlnit înainte. Această confruntare personală cu probleme reale este cea care ne-ar putea ajuta şi la şcoală să ieşim din rutina unor lecţii plictisitoare. Vreau să lucrez şi în timpul facultăţii, să învăţ cât mai multe lucruri aplicate, practice. Venitul obţinut este mai puţin important pentru mine la început. Contează mai mult programul flexibil, care să nu interfereze cu educaţia - pe care o iau foarte în serios. Voi lucra pentru a mă forma aplicativ, fără însă a-mi neglija formarea teoretică. Caut echipe de oameni talentaţi, de la care să am ce învăţa şi încerc să fac doar ceea ce îmi place. Important e să experimentez multe lucruri diferite pentru a putea alege apoi în cunoştinţă de cauză direcţia viitoare de carieră ce mi se potriveşte. Nu contează locaţia fizică a birourilor, ci mă aştept să îmi ofere un mediu relaxant, unde să pot socializa cu colegii, să nu mă izolez doar în muncă."

Timişoara îi place lui Vlad pentru că este un oraş în plină dezvoltare şi reconfigurare urbanistică.

"Diversitatea posibilităţilor profesionale din Timişoara este tentantă, iar ocaziile de divertisment oferite unui tânăr sunt şi ele atractive. Există suficiente locuri unde să poţi ieşi cu prietenii şi diverse activităţi culturale în care te poţi implica. Cred că autorităţile locale ar trebui să investească mai serios în dezvoltarea facilităţilor sportive. Am practicat timp de patru ani înotul şi, spre deosebire de Serbia unde există bazine olimpice chiar şi în oraşele mici, Timişoara stă cam prost la acest capitol."

Vlad vrea să se implice în dezvoltarea comunităţii locale de informaticieni tineri şi în diversificarea surselor de informare şi mentorat.

"Vreau ca toţi tinerii pasionaţi de informatică ce vin după noi - fie ei elevi de gimnaziu sau liceeni - să ştie la cine să apeleze atunci când au nevoie de o mână de ajutor în educaţie şi în orientarea profesională privind opţiunile de carieră. Să le putem oferi ceea ce nu am primit noi la început."

Voi urma o facultate mai departe de casă pentru a începe de pe acum să îmi construiesc autonomia în viaţă

Szasz Tamas, elev în clasa a XI-a a Liceului Teoretic "Bela Bartok" din Timişoara, a obţinut medalia de bronz la Olimpiada Naţională de Informatică de la Braşov.

Tamas trăieşte concentrat pe prezent, preocupat să aleagă şi să finalizeze cu bine acţiunile importante pentru acest moment din viaţa lui.

"Nu mă gândesc prea mult la viitor. Pentru mine viitorul e bazat pe un şir de acţiuni din prezent făcute corect şi la timp. Vreau să îmi conturez o identitate şi personalitate proprie, bazată pe specializare, pe educaţie şi o mentalitate adecvată."

Ceea ce înveţi nu depinde exclusiv de facultatea pe care alegi să o urmezi, consideră Tamas, ci de toate situaţiile de viaţă în care te implici şi din care poţi extrage lecţii valoroase.

"Mă voi uita mai puţin la prestigiul asociat unei diplome eliberate de o facultate de top decât la pregătirea oferită şi la echipa de formatori aflată în spatele acelei diplome. Important este ca pe acea diplomă să scrie ceva cu software şi ceea ce scrie pe acea diplomă să aibă acoperire în realitate. Voi urma o facultate ceva mai departe de casă pentru a începe de pe acum să îmi construiesc autonomia, independenţa în viaţă. Cred că voi alege una dintre cele două facultăţi de profil din Budapesta ce se bucură de un rating internaţional impresionant şi care au scos pe piaţă absolvenţi bine pregătiţi."

Pasiunea pentru informatică i s-a transmis din familie, tatăl lui Tamas fiind inginer programator.

"Am crescut cu calculatorul şi cu jocurile. Faţă de alte ştiinţe exacte, informatica este mai aplicată şi creativă. Poţi realiza cu ajutorul ei produse palpabile cu un impact semnificativ în multiple domenii. Poţi rezolva situaţii şi probleme din viaţa reală şi îi poţi astfel ajuta pe ceilalţi oameni. Pe lângă rezultatele motivante pe care le poţi obţine cu ajutorul informaticii aplicate, procesul de creaţie în sine este la fel de provocator pentru mine."

Lui Tamas nu îi place că mersul la şcoală seamănă mult prea mult cu prezenţa zilnică de 8 ore la un job de rutină, plictisitor, apărut mult prea devreme în viaţa unui tânăr aflat încă în etapa de experimentare, la vârsta jocurilor şi a descoperirii de sine.

"E ceva greşit în mod fundamental în felul cum funcţionează şcoala la noi. Accentul pus pe reţinerea unui volum semnificativ de informaţii neglijează grav dezvoltarea unei gândiri logice bazate pe analiza, selectarea şi procesarea informaţiilor valoroase. Cred că ar trebui să se practice cu mai mult curaj corigenţele şi profesorii să fie mai pretenţioşi şi să selecteze mai clar valoarea de mediocritate sau eşec în învăţare."

De la primul său loc de muncă, Tamas se aşteaptă la un salariu din care să poată trăi decent fără să apeleze la împrumuturi de la bancă.

"Sunt un om pragmatic, dar, pe lângă dorinţa de a câştiga un venit motivant, îmi doresc o atmosferă cât mai plăcută, fără conflicte şi certuri inutile în echipe - care strică dinamica de grup şi reduce eficienţa proceselor. Visez la un sediu care să nu fie populat doar cu mese şi scaune, ci un loc în care să mă simt ca acasă, cu un spaţiu de relaxare sau o bucătărie unde să îmi gătesc o omletă atunci când am chef. Aş prefera să lucrez în echipe mici, compuse din maximum 5 oameni, unde atmosfera este mai intimă, eficienţa individuală a fiecărui membru este mai ridicată şi se construiesc relaţii profesionale apropiate între colegi, bazate pe comunicare şi o bună cunoaştere. Cred că pentru înţelegere reciprocă este important şi contactul fizic face to face, posibilitatea de a-ţi putea observa colegii la lucru pentru a vedea felul cum se comportă în interacţiunile şi sarcinile zilnice. Când oamenii sunt mai aproape de colegii lor, învaţă mai uşor unii de la alţii şi, cel puţin pentru începutul de carieră, acest proces de observare şi învăţare directă de la ceilalţi mi se pare esenţial. Nu are relevanţă locaţia companiei, în ţară sau în străinătate, în Timişoara sau departe, ci mai ales ce mi se oferă aici pentru formarea mea ca specialist. Timişoara este frumosă, dar cu prea multe spaţii şi clădiri nefolosite, neglijate sau abandonate care ar trebui puse mai bine în valoare."

Tamas crede că partea de rutină a muncii soft-iştilor va fi preluată de inteligenţa artificială, care are o capacitate sporită de a observa şi repeta pattern-uri care apar frecvent în anumite situaţii. Oamenilor le va rămâne partea cea mai frumoasă şi provocatoare: creativitatea bazată pe inteligenţă şi gândirea logică.

"E important să înţelegi suficient de bine cum funcţionează inteligenţa artificială pentru a putea să o scrii şi să o dezvolţi, să fii creativul din spatele ei. Oamenii creativi pot oferi soluţii out of the box în mod ad-hoc la situaţiile diverse cu care se confruntă. Fiind un gamer, sunt atras mai mult de industria de aplicaţii de gaming. Informatica e flexibilă şi într-o evoluţie permanentă şi sustenabilă, oferind suficiente garanţii de succes pentru viitorul unui tânăr informatician. Are aplicaţii în multe domenii, de la medicină la educaţie şi industrie, iar progresele rapide în dezvoltarea acestui domeniu suport aflat în centrul economiei şi societăţii creează suficiente joburi noi ce sunt dificil de înlocuit de roboţi. Mie IT-ul mi se pare deja o unealtă necesară pentru orice altă afacere, un mod de lucru, de abordare şi rezolvare a problemelor cu care se confruntă utilizatorii."